Draga Gabi,
Fiica de 11 ani a unui magnat american ce a crescut zburand cu avionul personal al familiei si-a dorit de ziua ei un zbor cu un avion comercial. La uimirea tatalui ei, a replicat ca-si doreste sa zboare intr-un avion mare alaturi de multi oameni. Vreau sa vad cum arata un aeroport pe dinauntru.
Daca aceasta banalitate/normalitate poate fi un deziderat, eu as dori sa vad normalitatea dinauntrul unui tari ce-si tabloidizeaza si isi creaza o mitologie cotidiana din toate semnele sale clinice. In aria de desfasurare a acestei normalitati, nu s-ar afla doar niste reflexe civice de bun simt, ci si anumiti oameni ce au dreptul moral si posibilitatea mediatica de a trage semnalele de alarma asupra ale eventualelor derapaje, ce pot sublima voci ale unor indignari sanatoase, ce… ce…
Aveti in fata o Romanie ce nu va cunoaste, dar pentru care ati intrat deja in legenda, acelasi tip de legenda seaca in care intrase si Noica in anii ’80 (multi auzisera de Noica, insa putini stiau ca inca traieste si se plimba zilnic prin Paltinis). E o Romanie tanara ce n-a apucat inca sa-si desfasoare toate instinctele de lichele. O generatie care nu va citeste cartile, iar, daca va citeste, o face in cel mai bun caz doar de dragul unui palmares de lectura. Tineri care se avanta pe sure vai de internet cu o blazare ce nu si-a configurat nici macar ura. Lipseste pana si fanatismul propriei mediocritati…
Desi lipsa imaginatiei devine prin intranzitivitate un rau, cu greu imi pot imagina o Romanie in care copiii mei s-ar putea juca cu ceilalti copii fara un sentiment de panica. Copiii celor care acum ma indeamna la gandul unei emigrari in Nepal.
Va puteti imagina o Romanie ce n-a intrat niciodata intr-o librarie, ce nu citeste ziarele in care binevoiti atat de rar sa interveniti, insa totusi populeaza cu o agilitate demna de o cauza mai buna, internetul (care sub forma comentariilor, forumurilor si blogurilor etc. il oripilase si pe prietenul dvs. Andrei Plesu). Acest cuib de internet social pe care si dumnevoastra si ceilalti asemeni va faceti nesimtita prezenta atat de acut.
Nu-mi fac mari sperante cu privire la acceptul de-a da curs invitatiei de-a prelua acest blog, insa totusi, daca o anumita obisnuita cu ura celor dinaintea voastra v-a imbatranit, dati-mi voie sa sper ca un entuziasm gasit la cei tineri sa va ofere o gura de aer proaspat.
Dedic acest articol de intampinare aceluiasi tip de entuziasm cu care am sacrificat tricoul decolorat de soarele sub care v-am citit prima data Usa interzisa, pe o banca intr-un parc.
Cu un anumit orizont de asteptare,
Adrian Ciubotaru
blog catre lichele 
June 28, 2007 at 1:16 pm |
Aham…n-are timp monumentul “intelighentie” romanesti de asa ceva…a trecut de la filosofie la plimbatul cu avioane private pe banii publici , big difference mon chere 🙂
June 28, 2007 at 1:35 pm |
Liiceanu pentru noi este Ungureanu doi!
Ultimul meu articol a starnit controverse. Exista persoane pe care le deranjeaza daramarea unor statui, chiar daca acestea se autodistrug. A cobori de pe soclu personalitatile e la moda. A demonta caracterizari inutile si a “profana” genii e mai mult decat permis. A publica versuri sau scrieri licentioase inseamna a vinde ziarul. A critica e indicat, dar a ataca si a aduce injurii e depasit. E depasit de realitatile unei lumi in care libertatea de opinie incepe, incet, incet, sa se cizeleze. Societatea de astazi si-a pierdut patimile inutile si crezurile abstracte. Azi, Romania crede in paine. In paine si circ. E frumos, nu? Interesant, palpitant, aducator de rating si tiraje mari. Da, am spus mai sus ca nu mai suntem polarizati. Suntem insa manipulati. Manipulati sa ne inscriem intr-o hora a suspendarii, a demisiei, a demiterii, a scandalului si a vanatorii celor 322 de vrajitoare. Vrajitoare care au indraznit sa se pune cu El, cu marele Papusar, cu Mihai Viteazul, cu Vlad Tepes, cu Marele Anonim (ca numai anonim nu e), cu Incoruptibilul, cu Procurorul. Si ce e si mai revoltator in toata aceasta schema de gandire, e faptul ca se duce o campanie dura. O campanie care pe mine ma erodeaza ca om, ca personalitatea, cu temeri, cu modele si crezuri. De ce? Pentru ca Zidul ce mi-l creasem intre mine si societate era format din intelectuali. Rand pe rand, fiecare a acceptat sa fie “another brick in the wall”. Problema era ca nu in ”wall”-ul meu, ci in “wall”-ul altora. Wall-ul politic, atat de rezistent si morbid, ce miroas a hoit. Am incercat sa curat Zidul, l-am parfumat, i-am dat o forma ideala, in care era caracterizat prin principii si notiuni. Era un vis frumos. Era visul meu, caci realitatea se dovedise mult mai cruda. Realitatea era ca Zidul ramasese la fel de murdar, la fel de imoral si indestructibil. Nu aveam sa schimb ceva. Ei bine, caramizile intelectuale din zid ma frapau. La inceput erau pete de culoare printre caramizi gri. Cu timpul, culoarea le paleste, si negrul le cuprinde. Noroiul e peste tot. Nu exista protectie. Spunea Patapievici undeva ca oricat de jos ai fi, exista mereu un “mai jos” fata de care sa te simti superior. Liiceanu nu mai este superior nimanui. Ipostazele lui, ca sfetnic la sediul PD, ca sustinator inversunat al viitorului fost presedinte, l-au coborat in troaca porcilor. Nu cei 322 sunt porcii, ci Liiceanu e porcul! Toate de calitatile sale de filosof, de mare om de cultura ii sunt anulate. Pentru ca nu a reusit (asemenea Maestrului Constantin Noica) sa-i fie lehamite de politica. S-a implicat intr-o lupta care nu e a lui, care nu e a romanilor, ci e o lupta a unui singur om, extrem de orgolios, individualist si retardat din punct de vedere civic si social, Traian Basescu. Asemenea Dumnezeului lui, Liiceanu va primi chipul si asemanarea cu acesta. Un Dumnezeu sub forma de caricatura, cu un cap mare, cu picioare mici, astfel incat echilibrul sa fie dezechilibru. Un Dumnezeu Idiot care ne spune: “Oda lui Liiceanu, lauda lui Basescu, limbi Libertatii”. Menirea unui intelectual e aceea de a sta deoparte de lupta politica si de a comenta cat mai echilibrat. Intelectualul e sursa care ofera echidistanta si care calmeaza spiritele. Intelectualul e persoana cu un mare capital de imagine, fiind legatura dintre genii si cei de jos. Atunci cand e captivat de ideocratie, intelectualul violeaza masele de oameni. Iar ceea ce a facut Liiceanu se numeste PEDOFILIE, in conditiile in care Romania are doar 17 ani! Sa ne traiesti, fartate. Welcome to Hell!
June 28, 2007 at 1:40 pm |
Apel catre ipocriti
De-acolo de sus, din al vostru palat de clestar,
Cu aroganta ne priviti, pe noi, cei mici, astia de-aici
Si-n Romanica voi sfaturi dati,
ca niste intelepti.
Aveti la voi si sarea si piperul. Aveti si zahar,
adevar.
Ca pentru prosti sa dati. Sa dati in ei ca-s prosti.
Caci astazi prostia se plateste, cu varf si indesat.
Dar ati uitat cu-adevarat,
de unde ati plecat.
De-aici, de printre noi, dintre misei, golani,
betivi, curve, cutitari si alte lighioane.
Caci voi, cei de acolo… din tara
unde Eminescu-i injurat,
din tara fara capatai ce perne are-o mie…
voi, o, voi, cei fara cap ce-aveti de toate,
voi, o, voi, rusine sa va fie. Rusine sa le fie
si mosilor din mosi stramosi si cainilor de pe islaz,
si ratelor, si curcilor si tuturor.
Caci azi, pe 20, amiaza s-a lasat. Si spiritul
n-a rezistat. C-un soare ce astfel straluceste,
e greu… e greu sa stii si ce e drept
e greu sa stii si ce-i nedrept.
Atat stiu in schimb ca fara voi o viata
buna as avea. O viata fara dumnezei, o
viata de credinta. In Ei, in Cei Trei. Caci pentru voi,
Ei, Cei Trei, s-au dus demult. In Vale Plangerii.
Acolo unde suferinta e virtute, iar plansul anonim.
Caci ce-ati facut voi astazi nu poate fi iertat. Nici
dracu’ gol nu ar putea sa va salveze-acum.
Caci ce-ati facut voi astazi nu poate fi iertat.
Caci ati hulit. Ati hulit la insusi Dumnezeu. Iar El nu
iarta pacatosii fara de suflet si credinta.
Iubirea Lui e infinita. E mare… e cutremuratoare.
Dar nicidecum nu-i pentru voi. Caci ati ratat.
Ati ratat sa va-nclinati in fata Lui. Voi v-ati gasit un Dumnezeu
un Dumnezeu ce n-are rusinare. Un Dumnezeu
de multi iubit. Un Dumnezeu ce-i diavol pe pamant.
Un Dumnezeu ce-n ignoranta e tarat de propria-i
fintare.
Si nu e greu sa-l recunosti.
Se stie. E El, un Fat Frumos al postmodenitatii.
E cel ce fara grija imparte injective.
Se pierde in cuvinte si spume de sintaxa.
Nu-l stiti? E imposibil. Limbricul e aici.
Caci a-l intelege e absurd si a-l ucide e onest.
Si totu-i rasturnat in Romania mea;
iar eu sunt trist… sunt trist ca voi,
Oh, voi, oameni buni, m-ati parasit si m-ati
tradat.
Si-n fata Altuia v-ati inchinat. Rusine sa va fie,
caci viata nicidecum nu meritati!
June 28, 2007 at 2:16 pm |
Mi-am recitit articolul “Liiceanu pentru noi este Ungureanu doi”. Doamne, ca e tare bine scris. Sper sa-l citeasca Gabriel Liiceanu.
June 28, 2007 at 5:07 pm |
@Viski
Tu esti un geniu! stai drecu’n lampa daca n-a frecat-o nimeni!
Spune o fraza, doua, acolo…ce-i prea mult, nu-i sanatos…la bun simt!
Cu respect, Z!
June 29, 2007 at 6:03 am |
avand in vedere ca (precum se observa) internetul pute de oameni care se cred mai genii decat 30 de Liiceni la un loc, s-ar putea ca domnul G.L. sa gaseasca inutila imbarcarea respectiv navigarea prin taramul virtual, din al carei turn de fildes maimutele arunca cu nuci de cocos si cacat, spre deosebire de turndefildesul societatii nevirtuale care macar nu sare de gulerul nimanui de cum deschide gura.
sincer, imi doresc sa nu intre-n troaca asta de pseudo-jurnalisti si intelectualoizi de chatroom, chit ca asta-l va face sa para (in continuare) pasiv, neimplicat, nepasator sau cum i se mai zice. Si ma-ncred ca domnul e suficient de calm si detasat cat sa nu-l supere nici invectivele de troll de forum, nici provocarile cu miros de amenintare gen “domnule, daca nu va luati in primire blogul sunteti un las si un rahat si un lingau si aveti sigur ceva de ascuns”, nici implorarile de gen “haaaaaide nenea baga la blog aici, imi tin respiratia pana veniti!”. Eu personal prefer sa-mi decolorez in continuare tricoul citindu-l pe domnul in carti, decat sa mucegaiesc cu albinosii cititori-a-toate-la-laptop, in jurul carora s-ar putea intampla si Apocalipsa ca ei tot n-ar crede daca n-ar comenta bloggerii despre ea.
eu zic sa-i faceti urmatorul blog lui Dumnezeu. Ca prea nu are El transparenta in ce face acolo sus, cu mortii si natura si Raiul si minunile
June 29, 2007 at 8:03 am |
preferinta personala a ante-comentatorului aduce a samanatorism electronic.
aduce. la o privire mai atenta, e doar snobism.
June 29, 2007 at 12:22 pm |
Societate de consum. Publicitate. Cultura pop (populara, 3 la zece mii).
Oferta creaza cererea.
Sa scrie Dl. Liiceanu si altii pe bloguri. Da sa taie comentariile proaste, sau pe toate.
June 29, 2007 at 1:47 pm |
@Z
memorabil. memorabil… :))))
July 1, 2007 at 8:11 am |
dle liiceanu, blogul l-ati primit cadou de la cotroceni, asa cum s-a intamplat cu plimbarea la neptun?
PS: spuneti-i lui basescu va rog ca saptamana viitoare as avea si eu nevoie de un elicopter sa plec la neptun sa pot ajunge mai repede … e prea aglomerata autostrada. e gratuit, nu? ca doar si eu sunt intelectual …
July 8, 2007 at 12:11 pm |
referitor la commentul lui Marius… daca un intelectual de o asemenea potenta crezi ca se apleaca la jegul aruncat in blogul care ii poarta numele sa stii ca te inseli. Daca as avea un asemenea intelectual in bloc, cred ca l-as ruga sa imi vorbeasca in timp ce eu il duc la Neptun gratis. Atentie! Nu este o gluma. Asadar @marius, daca te crezi un intelectual inspirat si crezi ca ai ceva de povestit care sa merite, iti platesc eu drumul pana la mare… hopa dar stai, are sa apara Xulescu si are sa te acuze de nu stiu ce deplasare gratuita tralala … exact cam ceea ce ai facut tu acum 😀
July 16, 2007 at 4:11 pm |
Pentru Tonysss Nu veti avea un intelectual ca domnul Liiceanu in bloc pentru ca dansului ii plac banii ,multi si luati de la comunismul pe care-l injura,deci avand bani ,nu va sta la bloc si admitand ca ati dori sa vorbiti cu el daca ar fi asa cum ziceti n-o veti putea face pentru ca dansul multora le spune fara motiv //nu am ce sa discut cu dumneata.//Asa ca doriti-va sa cunoasteti un intelectual care sta cu adevarat la bloc si probabil va fi mult mai adevarat decat domnul Liiceanu .V-a spus asta cineva care i-a citit cea mai mare parte din carti ,careia i-au placut o parte dar omul nu este egal cu scriitorul iar ura interioara i se citeste pe chip .
July 21, 2007 at 9:16 am |
Stanga sau dreapta?
Mai ales astăzi, în condiţiile reconfigurării condiţiei stângii sau dreptei, răspunsul la o astfel de dilemă etică fundamentală trebuie căutat făcând raportare la o chestiune oarecum incontestabilă: tradiţia. Astfel, poziţia de stânga, respectiv dreapta, nu se mai definesc politic, la originea lor de principiu, ci în funcţie de un dat considerat natural, prin raportare la problema respingerii ori păstrării tradiţiei.
Definind tradiţia ca un „ansamblu de presupoziţii care nu sunt puse niciodată în discuţie sau care intră sub incidenţa aforismului lui Faulkner – «Dacă ceva nu e necesar să fie schimbat, atunci e necesar să nu fie schimbat»”(H. R. Patapievici), atunci aceasta e condamnată la contestare, folosind aceleaşi arme şi întru apărarea ei şi întru contestarea ei: puterea implicitului, a acordului tacit şi inconştient sau adeziunea interioară. În aceste condiţii apariţia partidelor de stânga este rezultatul direct ce exprimă organizarea politică a dorinţei de a o înlocui. Dacă dreapta schimbă doar pentru conservarea vie a instituţiilor istorice, stânga schimbă pentru a schimba ordinea socială cu o alta, imaginată, presupus mai bună. Tocmai de aici rezultă radicalismul stângii, principiile sale fundamentale ca progres, dimensionare raţională, pe criterii eficiente, a proprietăţii publice şi private a Statului, drepturile omului, drepturile animalelor, multiculturalism, revalorizarea identităţilor etnice minoritare, pace, ecologie, feminism ş.a.
Fr. Hayek făcea o remarcă cât se poate de conservatoare, făcând referire la faptul că socialismul este răul politic cel mai seducător al lumii moderne. Cât se poate de fals şi de adevărat în acelaşi timp. În primul rând, e lesne de observat că omul de stânga simte nevoia să-şi impună viziunea, sistemul social, şi celorlalţi, fiind absolut convins că e cel potrivit. E viziunea romantică a binelui garantat şi agreat. Dincolo de aceste aspecte, observând caracterul uneori violent al stângii, ne întrebăm dacă soluţiile oferite pot fi viabile, date fiind circumstanţele ordinii pretins raţionale, ale controlării sau îngrădirii „procesului de creştere spontană” (Fr. Hayek) sau ale substituirii tuturor cutumelor cu instituţii proiectate raţional sau ideologic? Este tradiţia impusă cu adevărat o tradiţie? Sigur că da. Confirmarea va veni într-o nouă organizare socială, favorabilă capitalismului dirijat, bazat pe naţionalizări limitate şi pe un control centralizat al politicii sociale. Stânga modernă impune rolul activ al Statului, ca forţă de echilibru în societate, elaborează şi susţine programe care să garanteze echitatea socială (aşa cum era ea înţeleasă de J. Rawls), exprimată prin egalitatea şanselor pentru toţi cetăţenii sau prin promovarea şi afirmarea valorilor umane. Aplicarea imperativului justiţiei sociale, respectiv promovarea solidarităţii umane, a spiritului comunitar, al respectului persoanei şi familiei, în vederea creşterii coeziunii sociale şi a unor relaţii de respect între cetăţean şi instituţiile Statului sunt caracteristici de bază în definirea stângii.
Pentru respectarea acestor principii, enunţate mai sus, fundamentală este toleranţa. Toleranţa ca acceptare a diferenţelor de ordin natural ori psihic dintre indivizi. Toleranţa ca obligaţie în cadrul unei comunităţi şi ca definire a spiritului care reconstruieşte societatea potrivit raţiunii, care pretinde egalitatea.
Eu personal am ales stânga, ca alternativă la o societate aflată în tranziţie, incapabilă să-şi oprească deriva. Dilemele stânga – dreapta se opresc însă aici, deoarece ceea ce putem defini azi ca fiind socialism, conservatorism sau liberalism, nu reprezintă decât atitudini sau poziţii, datorită mutaţiilor ideologice şi valorice din cadrul fiecărei orientări mai sus numite. A fi astăzi fanatic în susţinerea unor valori (de stânga sau de dreapta) înseamnă a neglija realităţile care prezintă lumea ca un summum de credinţe, necuantificabile.
July 24, 2007 at 8:17 pm |
ce ziceti dl liiceanu, va place avionul pe care vrea basescu sa-l cumpere ? se ridica la nivelul exigentelor dvs? ca doar … o sa va plimbati si dvs … bucuresti – neptun – bucuresti
August 11, 2007 at 5:00 pm |
D-le Liiceanu, alaturarea dvs. cu Dl Basescu nu se potriveste.
Dvs. sunteti si veti ramane un intelectual sadea,( desi eu pe d-na Aurora Liiceanu am ascultat-o cu interes si placere) pe cand dl presedinte Basescu este trecator pe la Cotroceni, si va ramane in viata privata un om simplu ,mai mult decat simplu ca are ceva scoala si el, dar este taran popular ,care si-a pastrat obiceiurile ,nu este protocolar, fost marinar ,super meserie la timpul acela, banoasa.
Politica este cu cel putin 2 fete. una mai hidoasa ca alta.
Intelectualii ,fiinte sensibile, nu au ce cauta . Cati intelectuali veritabili ati vazut ca politicieni?
Da , adevarat ca sunt politicieni buni de gura, se exprima cu usurinta, buni oratori , dar nu sunt intelectuali practicanti, care sa aiba ca ocupatie de baza creerea de valori umane cum sunteti dvs,. profesorii , universitarii.
Am inteles si eu pana la urma ca in politica , se practica linsarea adversarului. cu metode neortodoxe .Atacul , si cat mai dur si mincinos este , arma politicianului. Dreptarea nu are ce cauta, desi sunt unii care o mai scot de sub obroc, da e lovita repede si fuge la loc.,nu rezista in fata avalansei de minciuni …politice NU?!
October 22, 2007 at 6:33 pm |
Am să întrerup şirul disputelor de simigerie sau berărie şi am să fac o observaţie relativă la ceea ce stă postat. De ce ar vrea cineva care este crescut într-un mediu protejat să ajungă un personaj oarecare pe un peron de aeroport? Pentru că omul este eminamente o fiinţă socială. De ce ar vrea un părinte să-şi smulgă copilul din mediul social? Pentru că, din experienţa lui, societatea este un lucru dăunător omului. Omul nu se naşte bun sau rău, ce anume îl schimbă? Desigur societatea. De aceea am a spune un lucru pe care îl repet de-ori-câ-te-ori-am-o-ca-zi-a: “Omenirea are nevoie de un nou model!”
November 29, 2007 at 9:55 pm |
🙂 Şi cum speram eu ca acest blog va avea viaţă 🙂
December 2, 2007 at 2:56 pm |
dam, si eu la fel
December 4, 2007 at 5:52 pm |
copii, ce aveti voi de vorbiti atat de mult, nu vedeti ca domnul Liiceanu nu raspunde la provocari?
January 4, 2008 at 1:07 pm |
Domnule Liiceanu cu prostimea trebuie sa ai rabdare mare domnule.
January 25, 2008 at 7:37 am |
La fel cum pe Adrian Paunescu il vad doar prin poeziile lui, asa va vad si pe d-voastra, d-le Liiceanu, prin scrierile d-voastra. Sa ne traiti ca ne trebuiti. La fel cum in ortodoxie incet da sigur ramanem fara parinti cu credinta puternica, la fel si in literatura ramanem incet da sigur fara autori buni.
Doamne ajuta.
January 27, 2008 at 3:16 am |
Domnule Liiceanu,
Va apreciez scrierile. In sensul pe care il propuneti cuvantului “seductie” din cartea dvs. “Despre seductie”, cred ca m-ati sedus. Am inceput sa ma las condus… Imi sunteti un mentor prin scrierile dvs. Problema este ca ceea ce scrieti este insuficient pentru mine. Fiecare din noi dorim realitate pura nu surogatul realitatii care seamana, imita realitatea. Dvs. l-ati avut ca mentor pe Noica… Cum fac sa va intalnesc? Nu cred ca sunt singurul care v-ar dori aproape, ca si mentor. Cum ati putea deveni un mentor pentru cei care va doresc in acest sens?
Cum raspundeti acestei invitatii facute, probabil, in numele celor ce doresc sa va intalneasca si sa aiba acces la omul Gabriel Liiceanu si la interactiunea face to face, nu doar la cea dintre intelecte si cartile dvs.?
Pentru ca, nu-i asa, daca v-ati pune in locul celor ce va admira si doresc mai mult decat stadiul interactiunii lor cu cartile dvs., chiar si dvs., sunteti surprins sa constatati ca ati dori sa faceti cunostinta cu carnea si sangele apartinatoare lui Gabriel Liiceanu?
Astept un raspuns.
Sa nu-mi invocati uzualul “nu am timp” si nici “nu stiu”-l pe care l-ati bagat la inaintare in vara anului trecut, la un targ de carte, cand m-am apropiat de dvs. si v-am adresat o intrebare legata de cartea lui Martin Hidegger pe care tocmai ati terminat de prezentat. Apreciez faptul ca mi-ati oferit un autograf pe una din cartile dvs. (totusi nu cu data de 10 iunie 2007 – data la care se desfasura Targul de carte de la Romexpo ci cu data de 20 iunie. V-am intimidat?! N-as crede!)
Diplomatia nu rezolva totul, mai ales ca in cartile dvs. nu descrieti doar nedoritul trecut din comunism ci aveti in proiect schimbarea Romaniei, schimbare care constituie, daca am inteles bine, unul din scopurile cartilor dvs. Dar, cum se va face aceasta fara investitia in tinerii care doresc sa se puna la dispozitie pentru a incerca macar sa schimbe aceasta tara si care, cronologic vorbind, au un potential de timp enorm?
Daca am indraznit prea mult, imi cer iertare.
Multumesc!
January 27, 2008 at 3:19 am |
Si inca ceva, domnule Liiceanu,
Daca mentorii buni nu vor dori sa mentoreze, se vor gasi inlocuitori care sa o faca. Problema ca o vor face dezastruos si este posibil ca munca mentorilor buni care se rezuma doar la carti sa fie practic zadarnica.
Pot fi gasit pe cezarpesclevei.wordpress.com
August 2, 2008 at 2:08 pm |
Iubite Licheaua, consider ca trebuie sa ma prezint. Eu, Potopievici, eu Supremul, cum stii tu, gade, sunt revolutionar de meserie, e o mostenire genetica. Strabunii mei practicau crima ritualica, de aici probabil imi vine pofta de exterminator. Eu am pieptanat cu ferocitate barba lui K Marx, eu am supt maduva lui A Gide, eu l-am futut la icre pe Baruch Spinoza, eu i-am bagat degetul in creierul de branza puturoasa al lui Sestov asa cum iti bagi si tu degetul de ganditor in tampla ta din poza. Eu i-am devorat pe multi si acum ei colcaie si urla in mine, acum prin voia providentei ti-a venit si tie randul sa te crap, pezevenghe. Te fut in gura, porcule, pentru ca Tata Freud zicea ca fiii isi fut mamucile, iar fiicele isi fut tatucii, lua-te-ar dracu’ de tarfa, grohaie acum. Tocmai am terminat de recitit “Jurnalul de la Paltinis”. Paideea ta ma ingrozeste. Te-aud foind greu ca un porc satul intr-o camera obscura. Mi-am dat seama pe data ca esti un sugau, mai exact un suge-pula. Care-i ideea, te intrebai ideea ta e ca vrei sa sugi fara limite, de aici peratologia ta. Eu, dobitocule, rezist la toate, sunt facut numai din falci si clesti asemeni unui crab rosu de buzunar care ingurgiteaza tot ce-i pica in cale, chiar si inima romanilor care ma hraneste cu substanta ei in diferite posturi unde eu ma scarpin in nas, despre care am spus, in repetate randuri, Europei intregi ca e de cacat – o mananc asa cum este si pe a ta. Ca un revolutionar feroce ce sunt imi bag pula mea de crab rosu in gura ta mare de foca si apoi ma cac in ea cum s-a cacat si Ana Blandiana cand a aflat ca Jurnalul tau de la Paltinis e un manual de turnator care a dat efectul scontat in privinta lui Dinu Noica. In iad sunt sigur ca toti dracii marunti se vor caca etern in gura ta de foca. Asa ca, baby, tine-te: “Tot neamul meu te blestema. Blestemat sa fii in veci, Exterminatorule!”
October 21, 2008 at 10:19 am |
este posibil ca munca mentorilor buni care se rezuma doar la carti sa fie practic zadarnica?
October 27, 2008 at 11:12 am |
Presupun ca este posibil sa se intample asa.
December 30, 2008 at 7:36 pm |
Draga Andreea Ionescu, vorba filosofului: citesti te enervezi, nu citesti ai pacea Duhului Sfant.
February 27, 2010 at 12:01 pm |
vorbita este arma dar si medicament (se aminteste si-n biblie) asa ca de la inceputuri pana-n prezent este folosita ca atare. Se pare ca oricine din rasa umana descopera, odata cu cresterea , ca are in cap un univers capabil de o infinitate de posibilitati. Imaginatii de tot felul , religii de tot felul, traditii de tot felul, dar mai ales manevre de tot felul. Nimeni nu spune ca un dumnezeu intr-o intelepciune nedescoperita a facut-o, ci se foloseste(acel nimeni) de aceste aptitudini impotriva omului insusi, deci a lui dumnezeu. Cea mai adevarata manevra a omului impotriva omului este inchizitia care l-a tras pe dumnezeu de picioare si la asezat ca martor la tribunalele ucigase de oameni inocenti. De unde formula comunista „cine nu e cu noi este impotriva noastra”. Frumoasa filiatie pentru socialismul de astazi, sustinatorul oamenilor amarati.Acest mini rationament arata de ce limba vorbita ca arma este folosita in manevre. Manevratul constiintelor e o treaba veche si verificata in eficacitate, ca si atunci cand vrei si poti sa bagi o noua credinta pe gatul unui popor. Pentru asta trebuie sa fi un stralucit prestidigitator, adica sa stapanesti arta elocintei bazata pe nebagarea de seama a auditoriului si iuteala de mana (vorba) a stralucitului orator. Lucrurile normale , relatiile normale, devin desuete pentru prestidigitator,si in lipsa unei avizari risti sa ramai cu gura cascata si pana la urma sa cazi in plasa rationamentelor stralucitore dar rapide (ca sa nu se oxideze) ale acestui propagandist de serviciu al natiei.
Marea intrebare este cum de meseriasi ai cuvantului raman perplexi in fata unor rationamente foarte adevarate ca: apa este uda, etc. chestiuni invatate prin repetitie si afirmate cu voce tare, ca un om cu tulburari de comportament care vrea sa-ti impuna trairile lui. Ramanerea in descumpanire a lui Liiceanu in fata lui CTP este limpede pentru toata lumea ,omul doct se intreaba :”daca si acest aspect poate fi o varianta” fara sa inteleaga ca timpul trece si ca-i poate spune sfertodoctului din prima”mai studiaza draga, mai studiaza”. O paralela este intre cele spuse mai sus si purtarea golanului de bulevard si anume te altoieste c-o lovitura in locuri nepermise si nu te intreaba mai intai ce campion ai fost la box sau la lupte. Cum sa-i zici unei moderatoare de tv „ca si cum v-as zice eu dumneavoastra curva”afirmatie de-a lui CTP. Daca doamna respectiva ar fi fost fata sau sora mea, nu merita un upercut? Poporul asculta astfel de fachiri de frica celor care fac tribunale inchizitoriale ,intrebandu-se daca nu este pus chiar de instanta facuta de boierii actuali. De ce moderatorii se adreseaza cu sfiala lui CTP? Ori este cazul unei megainteligente si megaculturi si vorbesc cu sfiiciunea de a nu se face de ras sau folosec un limbaj uzitat cu pacientii unui anumit tip de spital. Alegeti si d-voastra, eu am ales!
Cu stima MB
February 27, 2010 at 12:11 pm |
Limba vorbita …(asa incepe comentariul anterior)
September 24, 2010 at 1:25 pm |
CANONUL SCRIITORILOR OLIGOFRENI
G. Liiceanu
N. Manolescu
M. Cărtărescu
Ana Blandiana
Alex Ştefănescu
N. Stănescu
Negrici
Mircea Deaconu
Norman Manea
Marin Mincu
Mircea Martin
Eugen Simion
Constanţa Buzea
G. Grigurcu
T. Coşovei
Prelipceanu
Bogdan Ghiu
M. Gălăţeanu
D. Bănulescu
Abăluţă
N. Iuga
M. Ivănescu
C. Ivănescu
A. Marinescu
Ş. Foarţă
G. Iova
G. Crăciun
A. Muşina
D. Corbu
P. Romoşan
G. Vulturescu