Despre cartea “Scrisori către fiul meu” au scris mai mulţi bloggeri:
Învăţăturile lui Gabriel Liiceanu către fiul său Ştefan
Cartea perfectă
Extraordinar!
Gabriel Liiceanu, Scrisori catre fiul meu
Liiceanu îşi face “seppuku autobiografic” (de la lansarea cărţii la Gaudeamus)
Voi aţi citit-o? Ce părere aveţi?
December 5, 2008 at 1:25 pm |
http://horiapatrascu.wordpress.com/ Despr elimitele nestiute ale domnului Liiceanu
December 5, 2008 at 1:30 pm |
Nu vrei sa adaugi putin umor siteului tau
? O poza haioasa cuv animale care se schimba in fiecare zi.
Daca da, vezi pe animalici.ro/pentru-siteul-tau
February 12, 2009 at 8:32 am |
Mi-a recomandat un prieten sa citesc “scrisorile”, desi stia ca nu este genul meu si am ramas foarte incantata! In 2 zile am terminat de citit si m-am dus la Humanitas si am cumparat “Usa interzisa”!!!
Va multumesc pentru ce faceti!
Numai bine!
March 1, 2009 at 5:53 pm |
mmh am fost si eu la sibiu la humanitas pentru lansare si dupa ce voi citi scrisorile o sa-mi dau cu parerea. ce mi s-a parut interesant a fost raspunsul adresat criticilor inca unui volum prea personal, raspuns care prin care dl. liiceanu argumenta ca de fapt asa se pricepe dumnealui sa faca filosofie pe intelesul tuturor. din cat am inteles, tipul asta de literatura ar fi de fapt filosofie “sub acoperire”. in plus a zis ca mai pregateste chiar inca o carte de acest gen.
March 9, 2009 at 12:48 pm |
Superbe scrisorile … Am descoperit un alt Gabriel Liiceanu. Cititi si va veti simti mai bine .
March 28, 2009 at 11:02 am |
am citit un articol bun si aici:
http://alterapars.weblog.ro/
April 6, 2009 at 7:35 am |
Maestre, intr-o perioada a vietii mele aveam e-xact aceleasi tabieturi matinale ca dumneavoastra si totusi ce anume lipsea ca sa scriu la fel de bine ?!?…
April 11, 2009 at 11:20 am |
Aripile lui Eros sînt pîrjolite, arse;
În flăcări arde zeul, în vid, incandescent,
În noi, potir de rouă sălăşluie de veacuri
Ce ar putea să stingă pojaru-ncins ardent.
Veniţi pe metereze, castelele clădite
Din galbene banchize de aspru, crud nisip
Sînt mai tari ca bazaltul, nu-şi prăbuşesc culoarea
În profunzimi albastre şi-adînci de infinit.
Căldura temporară a astrelor topite
Învăluie în haina-i uscată, noaptea clară:
Se împlineşte ceasul cînd zeii singuratici
Pe rugurile-arzînde sînt condamnaţi să moară
Ne-am prins în mîini credinţa şi-am sugrumat-o sadici,
Abrutizaţi dar teferi, i-am izolat ideea-
Şi foamei animale ce ne-nfierbîntă-n sînge
I-am dărîmat stratuia dar nu i-am stins scînteia.
Priviţi cum arde Eros, ce trist şi resemnat,
E tot o vîlvătaie iar fumul purpuriu
Învăluie fiinţa-i de tină hîdă, arsă
Din care doar rămas-a cenuşă-ntr-un tîrziu.
July 31, 2009 at 2:24 pm |
Am terminat de curand de citit Scrisorile si simt nevoia sa va multumesc, au reusit – n-as fi crezut! – sa ma scoata dintr-o tristete personala profunda. Aveti un umanism, o caldura , o normalitate care ma cuceresc! O normalitate in a cuprinde viata in aspectele limita – de unde, de ce, incotro – si in detalii care de fapt ne fac plinul vietii. Aveti o normalitate dupa care tanjesc, nu statistica, ci valorica. Va multumesc.